Dictionar

Rezultate principale (Specific):

Specific

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT specificus

2. FR spécifique

3. EN specific

4. DE spezifisch; artlich

5. RU видовой; специфический

6. HU faji, fajlagos fajra jellemző


Rezultate secundare (Specific):

Infraspecific

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT infraspecificus

2. FR infraspécifique

3. EN infraspecific

4. DE infraspezifisch

5. RU подвидовый

6. HU isfraspecifikus, faj alatti


Interspecific

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT interspecificus

2. FR interspécifique

3. EN interspecific

4. DE interspezifisch; zwischenartig

5. RU межвидовой

6. HU interspecifikus, fajok közötti


Intraspecific

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT intraspecificus

2. FR intraspécifique

3. EN intraspecific

4. DE intraspezifisch

5. RU внутривидовой

6. HU intraspecifikus, fajon belüli


Nume de specie; epitet specific

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT nomen speciei; epitethon

2. EN épithete; nom spécifique

3. FR epithet; species name

4. DE Epitheton; Artname; unterscheidender Beiname

5. RU видовое нaзвaние; эпитет

6. HU epiteton, fajnév, megkülönböztető másodnév


Specific, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. spécifique, lat. specificus)

1. I. caracteristic, propriu unei ființe, unui lucru sau fenomen; particular, distinctiv.

2. care se raportează la o unitate.

3. (anton.) necaracteristic, nespecific.

4. II. caracter propriu, particular; notă distinctivă.

5. ~ național = sumă a caracteristicilor unei culturi, arte, literaturi care provin din trăsăturile proprii poporului și istoriei sale.


Specifica

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. spécifier, lat. specificare)

1. a arăta, a menţiona (ceva) precis, anume.


Aalenian, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. aalénien)

1. I. din primul etaj al jurasicului mediu (sau ultimul al jurasicului inferior).

2. care aparține aalenianului, specific aalenianului; care se referă la această perioadă.

3. II. primul etaj al jurasicului mediu sau ultimul etaj al jurasicului inferior.


Abbevilian, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. abbevillien)

1. (din) subetajul mijlociu al paleoliticului inferior; chelean.

2. I. legat de localitatea franceză Abbeville.

3. (preist.) califică un tip de cultură aparținând paleoliticului inferior, descoperită în depozitele cuaternare de la Abbeville; care este specific abbevilianului; care se referă la această perioadă.

4. (geol.) care se referă la perioada preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.

5. II. (geol.) perioadă preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.


Ablativ

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. ablativus, fr. ablatif)

1. caz al declinării, specific anumitor limbi, care exprimă punctul de plecare, instrumentul, asocierea, cauza etc.

2. ~ absolut = construcţie sintactică în latină sau greacă cu rol de propoziţie circumstanţială, dintr-un substantiv (sau pronume) şi un participiu în ablativ.


Absintină

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. absinthin)

1. substanţă specifică din frunze de absint.


Absorbi

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. absorber, lat. absorbere)

1. tr. a se îmbiba, a suge, a încorpora ceva.

2. a prelua cunoştinţe, idei, elemente specifice etc., asimilându-le în propria structură.

3. (despre corpuri poroase) a atrage în sine; a lăsa pătrundă în sine; a îmbiba.

4. (fig.) a preocupa intens.

5. refl. (fig.) a se cufunda în gânduri.

6. (fig.) a interesa foarte mult pe cineva; a preocupa.

7. fig. a preocupa în întregime; a captiva.


Accent

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accent, lat. accentus)

1. intonaţie specială a unei silabe dintr-un cuvânt prin mărirea intensităţii vocii.

2. semn grafic care indică această intonaţie.

3. (muz.) emisiune mai intensă a unui sunet, a unui acord.

4. mod specific de a vorbi o limbă, un dialect.

5. inflexiune afectivă a vocii.

6. (fig.) importanţă.

7. a pune ~ul (pe) = a sublinia, a scoate în relief.