Dictionar

helicoidal; spiralat

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT helicoidalis; helicoideus; heliciformis; spiralis; spiraliformis
2. FR hélicoïde; héliciforme; convoluté
3. EN helicoid; helical; helicine; twisted; coillike; spirallike
4. DE schneckenförmig; spiralig
5. RU улиткообрaзный; улитковидный; спирaльный; спирaлевидный
6. HU csigavonalas; spirális
 

spiralat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. spiralé)

1. în formă de spirală; spiroidal.
 

spiralat; spiraliform

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT spiralis; spiraliformis
2. FR spiralé; convoluté
3. EN spiral; coil-like; spiral-like
4. DE spiralig; spiralförmig; schraubig
5. RU спирaльный; винтообрaзный
6. HU csavaros, csavarodott; spirális, csigavonalas forma
 

aciclic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acyclique)

1. care nu are caracter ciclic; care nu are ciclu; care apare la intervale neregulate; aperiodic.
2. (despre flori) cu elemente dispuse în spirală; spiralat.
3. (botanică) care nu este așezat în formă de verticil; neverticilat.
4. (despre substanțe organice) care nu conține nici un ciclu de atomi în molecula sa.
5. (antonim) ciclic.
 

columelă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. columelle, lat. columella)

1. coloană funerară mică.
2. ~ carstică = stâlp mic de calcar în mijlocul unei marmite (2).
3. organ animal sau vegetal în formă de coloană.
4. coloană spiralată, axa după care este răsucită cochilia moluștelor gasteropode.
5. axa conică a melcului urechii interne.
 

concă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. conque)

1. mare cochilie concavă.
2. (zool.) gen de moluște marine fără corp; scoică a acestor moluște.
3. (muzică) anumite scoici spiralate, pe care unele popoare le foloseau drept trâmbițe.
4. (anat.) cavitate a urechii, la baza căreia se află orificiul extern al canalului auditiv.
5. (arhit.) parte circulară care încheie nava mare a unei biserici.
 

cromonemă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chromonème)

1. filament cromozomial încolăcit sau spiralat, cu segmente de cromomere, în profaza mitozei.
 

gastropode

Parte de vorbire:  s.n. pl.  
Etimologie: (fr. gastropodes)

1. (zool.) clasă de moluște cu corpul, de cele mai multe ori asimetric, adăpostit într-o cochilie conică sau spiralată dintr-o singură bucată, cu un picior ventral folosit pentru târât, un cap bine diferențiat, prevăzut cu tentacule și ochi; melci.
2. (și la sg.) animal care face parte din această clasă.
3. (var.) gasteropode.
 

limnee

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. limnée)

1. (zool.) moluscă gasteropodă de apă dulce, cu cochilia spiralată și ascuțită.