Rezultate principale (Spirală,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. spiralare)
1. (despre avioane, păsări) a zbura, a coborî în spirală.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. spirale)
1. curbă plană care se învârteşte în jurul unui punct central, depărtându-se din ce în ce mai mult.
Rezultate secundare (Spirală,):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. spiralé)
1. în formă de spirală; spiroidal.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT spiralis; spiraliformis
3. EN spiral; coil-like; spiral-like
4. DE spiralig; spiralförmig; schraubig
5. RU спирaльный; винтообрaзный
6. HU csavaros, csavarodott; spirális, csigavonalas forma
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acyclique)
1. aperiodic.
2. (despre flori) cu elemente dispuse în spirală; spiralat, neverticilat.
3. (despre substanţe organice) care nu conţine nici un ciclu de atomi în molecula sa.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ammonite)
1. cefalopod fosil cu cochilia în spirală, compartimentată.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antestator)
1. parte componentă a unei turbine hidraulice pentru consolidarea şi rigidizarea muchiilor fantei de admisiune spre stator a camerei în spirală.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. cerithium)
1. moluscă gasteropodă din mările calde cu cochilia mică, alungită, în spirală, cu striaţii.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. circinatus, fr. circiné)
1. (bot.; despre organe) răsucit în spirală.
2. (despre leziuni ale pielii) grupat astfel încât desenează fragmente în cerc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. circonvolution)
1. fiecare dintre cutele alungite şi sinuoase de pe suprafaţa creierului; girus.
2. răsucire în spirală, rotire, învârtire.