Rezultate principale (Spirit):
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. spiritus, it. spirito)
1. totalitatea facultăților intelectuale; rațiune, intelect; conștiință.
2. persoană considerată sub raportul capacității sale intelectuale, al însușirilor morale de caracter etc.
4. (în concepțiile religioase) ființă imaterială, supranaturală.
5. mod, fel de manifestare, de gândire.
7. glumă, anecdotă; vorbă de duh.
10. semn grafic în scrierea greacă, care arată cum se pronunță, din punctul de vedere al aspirației, sunetul căruia i se adaugă.
Rezultate secundare (Spirit):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. spiritisme)
1. concepţie şi practică mistică potrivit căreia s-ar putea comunica cu spiritele morţilor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. spiritiste)
1. (cel) care practică spiritismul.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. spirituel, lat. spiritualis)
3. inteligent, deştept, ager; înzestrat cu umor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl., fr. spiritual)
1. /spirituăl/ s. n. cântec de cult protestant, modificat de populaţia de culoare din SUA, care i-a imprimat o puternică sincopare.
2. s. m. f. membru al unor secţii ale ordinului franciscanilor, apărute în sec. XIII.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. spiritualisme)
1. concepţie filozofică idealistă şi mistico-religioasă potrivit căreia spiritul este o realitate substanţială primordială, independentă de materie.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. spiritualiste)
1. I. referitor la spiritualism, propriu spiritualismului.
2. (rar) care aparține spiritului; care aparține psihicului; spiritual.
3. II. adept al spiritualismului (doctrină conform căreia spiritul este o realitate independentă și superioară).
4. adept al spiritismului; spiritist.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abrutissant)
1. care abrutizează.
2. care dezumanizează prin diminuarea sau distrugerea activității intelectuale sau spirituale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. activisme)
1. atitudine care pune accentul pe nevoile vieţii.
2. doctrină potrivit căreia spiritul uman trebuie să se angajeze în acţiune pentru realizările materiale şi spirituale ale societăţii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anachronisme)
1. eroare în fixarea datei unei întâmplări, a unui eveniment etc.
2. lucru care nu corespunde spiritului unei epoci, învechit.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. anagogie)
1. elevația sufletului către lucrurile divine.
2. interpretare spirituală și mistică a Scripturilor.
3. interpretare a Scripturii, care se ridică de la sensul literar al textului la cel alegoric şi spiritual.
4. figură de retorică prin care se trece de la particular la general.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anecdote, gr. anekdota)
1. fapt puţin cunoscut din viaţa particulară a unei personalităţi.
2. scurtă povestire hazlie, spirituală, cu un sfârşit deosebit, neaşteptat.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. angélisme)
1. atitudine spirituală sau intelectuală care constă în preocuparea excesivă de a se conforma unui tip ideal, ignorând sau refuzând realitățile umane sau lucrurile materiale, de dragul purității; puritate, frumusețe, grație.