Dictionar

sportiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. sportif)

1. adj. referitor la sport, care aparţine sportului.
2. care respectă regulile sportului.
3. adj., s. m. f. (cel) care practică sportul.
4. educaţie = activitatea care valorifică mijloacele, formele şi caracteristicile educaţionale ale sportului în vederea perfecţionării, întreţinerii biologice, spirituale a omului şi a integrării lui sociale.
 

sportiv-turistic

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (sportiv + turistic)

1. cu caracter sportiv și turistic.
 

sportivitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. sportivité)

1. însuşirea de a fi sportiv; spirit sportiv, loialitate.
 

aeromodelism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aéromodélisme)

1. tehnica construirii de aeromodele.
2. activitate sportivă pentru construcţia şi lansarea aeromodelelor.
 

alonjă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. allonge)

1. piesă pentru prelungirea unor obiecte.
2. lungime a braţului unui sportiv (la box, lupte, scrimă) în raport cu aceea a adversarului.
3. text care completează conţinutul unui document, al unui manuscris, anexându-se la acesta; act adiţional.
 

alpiniadă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. alpiniade)

1. concurs, competiţie sportivă de alpinism.
 

alură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. allure)

1. mod de deplasare a unui animal, vehicul.
2. fel de a merge; ţinută, aspect; înfăţişare.
3. fel de a acţiona, de a se purta; ritm în care se desfăşoară o întrecere sportivă.
4. poziţia vântului faţă de o navă.
5. unghiul format de drumul urmat de o navă faţă de direcţia vântului.
 

amical, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. adv., III. s.n.  
Etimologie: (fr. amical, lat. amicalis)

1. I. care arată prietenie, care mărturisește sau manifestă prietenie; prietenos.
2. II. într-un mod prietenos; amicalmente, prieteneşte.
3. III. întâlnire sportivă care se desfășoară în afara unui campionat.
4. I. (antonime) inamical, neprietenos, ostil.
5. II. (antonim) neprietenește.
 

anduranţă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. endurance)

1. capacitatea de a rezista la eforturi fizice; răbdare.
2. rezistență la oboseală într-o întrecere sportivă de lungă durată.
3. probă de ~ = competiție pe distanțe lungi.
4. rezistenţă mecanică a (unui motor).
5. capacitatea unui motor de a funcționa mult timp și de a rezista la solicitări mari.