spulberare
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (vb. spulbera)
Etimologie: (vb. spulbera)
1. acțiunea de a (se) spulbera și rezultatul ei; împrăștiere, risipire; (fig.) nimicire.
2. ridicare în vârtej, de către vânt, furtună etc. a prafului, a frunzelor, a zăpezii etc.