Dictionar

Rezultate secundare (Spune):

Binedispune

Parte de vorbire: vb. tr., refl.
Origine: (bine + dispune)

1. a face se simtă sau a se simți bine.


Dispune

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. disposer, lat. disponere)

1. tr. a hotărî, a decide; a ordona.

2. a aşeza, a aranja într-o anumită ordine.

3. intr. a avea la dispoziţie; a avea posibilitatea de a decide după plac.

4. a învinge într-o competiţie sportivă.

5. refl. a căpăta bună dispoziţie, a se înveseli.


Indispune

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. indisposer)

1. a(-şi) strica voia bună; a (se) supăra.


Predispune

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. prédisposer)

1. intr., tr. a crea, a pregăti o anumită stare de spirit, a dispune la ceva.

2. a determina o sensibilitate deosebită faţă de anumite boli.


Transpune

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. transposer, lat. transponere)

1. tr. a schimba, a muta ceva dintr-un loc în altul, dintr-o stare în alta.

2. (fig.) a reda ceva (în scris, pe scenă, pe ecran).

3. a transcrie, a executa o bucată muzicală în altă tonalitate decât cea inițială.

4. a muta un termen dintr-o parte a unei ecuații în altă parte, schimbându-i semnul.

5. refl. (fig.) a se situa cu mintea în altă împrejurare, în alt timp.


Abandonic, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. abandonnique)

1. I. (psihanaliză) se spune despre un subiect (în special un copil) care trăiește cu frica de a fi abandonat, fără existe neapărat motive obiective care justifice această frică.

2. II. (psihanaliză) persoană, de obicei un copil, care trăiește cu teama patologică de a fi abandonat.


Abuziv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abusif, lat. abusivus)

1. care întrece măsura; exagerat, excesiv.

2. care constituie un abuz; arbitrar; ilegal.

3. care abuzează de puterea lor.

4. care este înșelător, specios.

5. (lingvistică) se spune despre un cuvânt folosit într-un mod impropriu.

6. părinte ~ = părinte care captează pentru sine și exclusiv afecțiunea copiilor săi (ex. mamă ~ă, tată ~).


Acarp, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acarpe)

1. (bot.) se spune despre o plantă care nu produce fructe.


Acultural, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (a- + cultural)

1. (se spune despre cineva) care nu are noţiunea de cultură.


Adaptare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. adapta, lat. adaptatio)

1. acţiunea de a (se) adapta; adaptaţie.

2. deprindere cu noi condiții (de viață, de muncă etc.); acomodare.

3. modificare a unei opere pentru a trece dintr-un gen în altul; transpunere în formă scenică, radiofonică sau cinematografică a unei opere literare.

4. (bot.) modificările morfologice şi fiziologice ale plantei pentru a face faţă condiţiilor de mediu schimbat.

5. ~ la utilizator = adaptarea echipamentelor produse în serie la cerințele specifice ale unui utilizator; particularizare, personalizare.

6. (antonime) inadaptare, neadaptare.


Adaptaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adaptation)

1. acțiunea de a (se) adapta și rezultatul ei; adaptare.

2. acțiunea de transpunere a unei opere dintr-un gen literar sau artistic în altul.

3. adaptarea versurilor la muzică sau a muzicii la versuri.

4. proces prin care o ființă sau un organ se adaptează în mod natural la noile condiții de existență.

5. (var.) adaptațiune.

6. (antonime) inadaptare, neadaptare.