acostare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. acosta)

1. acțiunea de a acosta.
2. acostat.
3. (mar.) manevră de apropiere și de oprire la țărm a unui vas.
4. fig. faptul de a opri pe cineva din drum, adresându-i-se în mod supărător.

admonestare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. admonesta)

1. acțiunea de a admonesta și rezultatul ei; admonestație, admonițiune.
2. hârtie oficială care conține o mustrare.

ajustare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. ajusta)

1. acțiunea de a ajusta; ajustaj, potrivire, adaptare.

deforestare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. déforestation)

1. distrugere a pădurilor; despădurire.

degustare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. degusta)

1. acțiunea de a degusta și rezultatul ei; degustație, degustat.
2. (fig.) receptare cu plăcere a unei opere de artă.

delistare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (delista)

1. acțiunea de a elimina un nume sau un termen dintr-o listă.
2. (în special) eliminarea unui produs din lista de medicamente care necesită rețetă.
3. (finanțe) procesul de retragere de la tranzacționare a unei companii listate la bursă.

abandon

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abandon)

1. acțiunea de a rupe legătura care atașa o persoană de un lucru sau de o altă persoană.
2. acțiunea de a înceta de a se ocupa de ceva sau de cineva.
3. actul de renunțare la o calitate, un loc de muncă sau o funcție.
4. părăsire a unei nave aflate în pericol de scufundare.
5. părăsire a unui bun sau renunțare la un drept.
6. renunțare la o cauză, credință etc.
7. cedare (la o stare, un sentiment).
8. (drept) actul prin care un debitor abandonează toate bunurile sale creditorilor săi, pentru a se proteja de urmărirea lor.
9. (sport) retragere dintr-o competiție.
10. ~ familial = părăsire a copiilor, a familiei.

abate (1)

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (it. abbate, lat. abbas,-atis, fr. abbe)

1. superior al unei abații.
2. superiorul unei mănăstiri catolice (similar cu starețul sau egumenul unei mănăstiri ortodoxe).
3. preot, cleric la catolici.
4. prior.

abație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. abbazia)

1. instituție religioasă, cu statut special, condusă de un abate sau de o abatesă și care depinde de un episcop sau direct de Papă.
2. mănăstire catolică cu proprietăți și venituri condusă de un abate.
3. mănăstire catolică unde se află această instituție.
4. stăreție.
5. titlu cu domeniu ecleziastic atribuit unui abate.

abioză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abiose)

1. stare a unui corp abiotic; stare lipsită de viață.
2. conservare a produselor alimentare prin distrugerea microorganismelor.

abjecție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abjection, cf. lat. abjectio)

1. caracterul a ceea ce este josnic, demn de disprețuit.
2. stare de înjosire care atrage disprețul tuturor.
3. acțiune degradantă care inspiră dispreț.
4. faptă abjectă; josnicie, mârșăvie, ticăloșie.
5. (var. înv.) abjecțiune.
6. (antonime) demnitate, măreție, noblețe.

aboli

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. abolir, lat. abolere)

1. a anula, a suprima (o lege, o instituție, o stare social-politică).