Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Anorthit)
1. feldspat plagioclaz de calciu cenuşiu, sticlos, în rocile eruptive bazice şi în unele şisturi cristaline.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anthracite)
1. cărbune natural superior, negru-sticlos, cu un procent mare de carbon.
Parte de vorbire: s.
Origine: ( fr. diaspore)
1. s. m. fragment vegetal, sexuat sau asexuat, care se desprinde de planta mamă, putând genera o nouă plantă.
2. s. n. oxid natural hidratat de aluminiu, foarte mărunt, sticlos, alb-cenuşiu sau brun, în zăcămintele de bauxită şi în rocile metamorfice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dioptase)
1. silicat hidratat de cupru, verde, transparent, sticlos.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. phlogopit)
1. varietate de mică asemănătoare cu biotitul, galben-brună, cu luciu sticlos, izolant termic şi electric.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. hyaloïde)
1. care are transparenţa sticlei; sticlos, vitros.
2. umoare ~ă = corp vitros; membrană ~ă = membrană care conţine umoare hialoidă.