Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. antécédent, lat. antecedens)
1. I. care precede (cel mai adesea imediat) în timp; care este anterior.
2. (vorbind de un curs de apă) care prezintă un fenomen de antecedență.
3. (despre o vale) care s-a stabilit înaintea unei deformări tectonice.
4. II. faptă, întâmplare anterioară unui fapt, unei stări actuale.
5. ~ penal = fapt penal privind trecutul unui inculpat.
6. (logică) primul termen al unei judecăţi ipotetice; tot ceea ce poate constitui premisa unei demonstraţii.
7. prima secţiune a unei unităţi melodice structurată binar.
8. (muzică) prima expunere tematică într-o lucrare elaborată prin tehnica contrapunctului.
9. (antonime) posterior, subsecvent, ulterior.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. rayonnisme)
1. mişcare în artele plastice din Rusia, de la începutul sec. XX, sinteză între cubism, futurism şi orfism, care îşi propunea să sugereze, în pictură, a patra dimensiune, cultivând o compoziţie structurată din raze colorate.
2. (var.) rayonnism.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. architectonique)
1. (rar) sinonim pentru arhitectură.
2. arta construcției sistematice, construcție astfel structurată.
3. (prin ext.) structură, organizare, construcție sistematică.
4. (fig.) construire, mod de îmbinare, de realizare.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (engl. digitize)
1. (tehnică de calcul) a reprezenta un semnal (caracter, imagine, sunet etc.) ca o secvență structurată de cifre binare; a digitaliza.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (din oraș + laborator)
1. mică localitate structurată în jurul unui mare laborator (mai ales de producere a substanțelor ilegale).