conex, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. connexe, lat. connexus)

1. legat prin raporturi strânse.

empirism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. empirisme)

1. concepție în filozofie care consideră experiența senzorială ca sursă fundamentală a cunoașterii, negând valoarea abstracțiilor.
2. ~ logic = variantă a neopozitivismului care admite numai enunțurile logice verificabile în mod nemijlocit prin percepțiile fiecărui subiect în parte; ~ social = orientare sociologică recentă din SUA care, renunțând la orice teorie, procedează la studiul direct al fenomenelor sociale concrete pe baza unor ipoteze restrânse.
3. folosirea exclusivă a experienței într-o activitate.

fototopografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. phototopographie)

1. ramură a fotogrammetriei care se ocupă cu ridicarea în plan a unor suprafețe terestre restrânse.

glisieră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. glissière)

1. piesă metalică sau de lemn în formă de patină, de-a lungul căreia alunecă o piesă mobilă.
2. ~ de siguranță = parapet metalic din tablă ondulată, amplasat la limita acostamentelor, pe porțiunile de drum în rambleu, pe sectoarele din drum cu curbe strânse etc.

intimitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. intimité)

1. caracterul a ceea ce este intim.
2. prietenie strânsă, apropiată.
3. a trăi (sau a fi) în ~a cuiva = a avea legături strânse cu cineva.
4. profunzime (a unui sentiment, a unui gând etc.).
5. (pl.) lucruri, chestiuni personale.
6. cadru restrâns, familiar.

mezoclimă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Meso-klima)

1. climă a unei regiuni restrânse, determinată de condițiile geologice locale.