Dictionar

stupefiant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. stupéfiant)

1. adj. care uimeşte, uluitor.
2. s. n. substanţă toxică (opiu, cocaină, heroină etc.) care inhibă centrii nervoşi, producând o stare de euforie trecătoare.
 

amoc

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr., engl. amok)

1. boală mintală tropicală, provocată de abuzul de stupefiante, excitante etc., manifestată prin tendinţă la fugă şi impulsuri criminale.
2. (fig.) izbucnire violentă, furie inexplicabilă.
3. (var.) amok.
 

canabis

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl., it. cannabis)

1. cânepă indiană.
2. stupefiant din canabis(1).
 

coca-cola

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. coca-cola)

1. băutură răcoritoare gazoasă preparată din sucuri de fructe care conţin şi stupefiante.
 

cocainoman, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cocaïnomane)

1. toxicoman care foloseşte cocaina ca stupefiant.
 

drog

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. drogue)

1. substanţă toxică medicamentoasă folosită la prepararea produselor farmaceutice.
2. stupefiant.
 

heroină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. héroïne)

1. stupefiant toxic derivat al morfinei.