Dictionar

distih 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. distique, gr. distikhon)

1. unitate strofică de două versuri, cu structură metrică asemănătoare sau deosebită şi cu înţeles de sine stătător.
 

simulaţie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. simulation, lat. simulatio)

1. simulare.
2. (jur.) folosire de către cineva a unui înscris constatator al unui act juridic care nu corespunde unei operaţii reale.
 

stagnant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. stagnant, lat. stagnans)

1. califică apele care nu curg; stătător.
2. care rămâne nemișcat și nu se reînnoiește.
3. (despre abstracte) care nu evoluează, nu progresează; inactiv; (prin ext.) nefavorabil progresului.
4. (med.) care nu mai circulă și se acumulează într-o anumită parte a corpului.
5. (antonime) curgător; instabil, mobil.
 

subsistem

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. sous-système)

1. parte dintr-un sistem de sine stătător într-un proces.
 

substanţă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. substance, lat. substantia)

1. corp cu compoziție și structură chimică omogenă.
2. materie.
3. categorie filozofică desemnând esența comună și stabilă a tuturor lucrurilor, precum și ceea ce există de sine stătător.
4. substratul permanent al tuturor transformărilor.
5. (fig.) partea fundamentală, constitutivă a unui lucru; esență, esențial.
 

constatativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. constatatif)

1. care constată; care are valoare de constatare; constativ, constatator.