Dictionar

Rezultate secundare (Subaltern):

Subaltern, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. subalterne, lat. subalternus)

1. (cel) care este subordonat altuia mai mare în grad.


Subalternare

Parte de vorbire: s.
Origine: (după germ. Subalternation)

1. (log.) raport după care din adevărul judecăţii universale reiese adevărul judecăţii particulare corespondente, iar din înlăturarea judecăţii particulare rezultă înlăturarea judecăţii universale corespondente.


Antenă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antenne, lat. antenna)

1. fiecare dintre cele două organe de simţ, firişoare mobile pe capul unor insecte, al crustaceelor şi miriapodelor.

2. dispozitiv de transmitere, de captare a undelor electromagnetice, la aparatele de emisie sau de recepţie a undelor.

3. vergă a unei vele latine, foarte lungă, ascuţită la extremităţi.

4. (fam.; pl.) sursă de informaţii.

5. filială, unitate subalternă detaşată pe lângă un organism central.


Contrasemnătură

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (germ. Kontrasignatur, fr. contresignature)

1. semnătură a unui funcţionar subaltern pusă pe un act alături de semnătura celui de la care emană.

2. (var.) (înv.) contrasignătură.


Inferior, -oară

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. inférieur, lat. inferior)

1. adj. așezat mai jos; de jos.

2. (despre o parte a unui curs de apă, o regiune) în apropiere de punctul de vărsare; depărtate de izvor.

3. mai mic din punct de vedere numeric.

4. de calitate (mai) proastă; mai puțin bun; mai puțin frumos; mai mic decât alții.

5. care are un grad, o funcție, un rang mai mic decât altul.

6. s. m. subaltern, subordonat.


Subordonat, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. subordonné)

1. adj. care se subordonează.

2. propoziție (și s. f.) = propoziție care determină o altă propoziție, depinzând de ea; propoziție secundară; noțiune = noțiune mai puțin generală care se cuprinde în alta cu sfera mai mare.

3. s. m. f. inferior; subaltern.


Bănișor

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (ban + -ișor)

1. I. (istorie) boier subaltern al banului.

2. II. diminutiv al lui ban; bănuț.