Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. sous-officier)
1. grad superior sergentului şi inferior sublocotenentului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Adjutant)
1. ofiţer care îndeplineşte pe lângă un şef militar atribuţii corespunzătoare unei funcţii de subofiţer.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. contremaître)
1. şef de atelier, muncitor şef de sector într-o întreprindere industrială.
2. (în trecut) grad de subofiţer în marină.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.
Origine: (fr. galoné)
1. I. împodobit cu galoane; (înv.) găitănat.
2. care se îmbracă pretențios, purtând haine cu galoane.
3. II. (fig.) persoană cu multe succese (și premii) în activitate.
4. (ironic.) ofițer sau subofițer; (prin ext.) gradat.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. /s’/encadrer)
1. tr. a pune, a așeza într-un cadru, într-o ramă.
2. a înconjura; a împresura.
3. a regla tirul de artilerie aducând loviturile din ce în ce mai aproape de obiectiv.
4. (fig.) a cuprinde într-un text de lege o infracțiune etc.; a insera.
5. a numi, a primi pe cineva într-o funcție, într-o asociație etc. cu toate drepturile și obligațiile care îi revin; a integra; (spec.) a prevedea o unitate militară cu cadrele de ofițeri și subofițeri necesare; a înrola.
6. refl. a se integra, a urma linia unei mișcări, a unui ritm de muncă etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (pluton + -ier)
1. grad de subofiţer, superior sergentului major.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. popote)
1. cantină pentru ofiţeri şi subofiţeri.