Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. affinité, lat. affinitas)
1. potrivire, asemănare, apropiere.
2. proprietate a substanţelor de a se combina între ele.
3. (bot.) înrudire, apropiere generică.
4. (jur.) înrudire prin alianţă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. analytique, lat. analythicus)
2. chimie ~ă = ramură a chimiei care studiază elementele componente ale substanţelor; limbă ~ă = limbă flexionară în care raporturile gramaticale se exprimă prin cuvinte izolate; filozofie ~ă = orientare care reduce filozofia la analiza mijloacelor lingvistice şi conceptuale ale cunoaşterii.
3. care utilizează calculul algebric şi infinitezimal.
4. geometrie ~ă = ramură a geometriei care studiază proprietăţile figurilor geometrice cu ajutorul calculului algebric.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antigénothérapie)
1. folosirea terapeutică a substanţelor care pot produce anticorpi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. bioaccumulation)
1. proces de acumulare în structura solului a substanţelor organice rezultate în urma descompunerii resturilor de plante şi animale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bioeléctronique)
1. parte a biologiei moleculare care studiază acţiunile electrice între moleculele celulelor şi cele ale substanţelor care intervin în metabolismul celular.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Biogas)
1. gaz prin descompunerea substanţelor organice; biometan.