Parte de vorbire: s.
Origine: (concret + -ism)
2. tendinţă în demersul ideativ şi în comportament de a lega totul la nivelul perceptiv.
3. concepţie potrivit căreia substratul ultim al lumii sunt lucrurile concrete, materiale; reism.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chronaxie)
1. timpul fiziologic caracteristic de excitabilitate a fiecărui organ sau ţesut; (spec.) durata minimă de acţiune a unui curent electric, necesar pentru ca substratul excitat să atingă pragul de răspuns.
Parte de vorbire: s.
Origine: (cf. lat. res, lucru)
1. (fil.) concepţie potrivit căreia lucrurile concrete, materiale alcătuiesc substratul ultim al lumii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. somatotropisme)
1. (bot.) influenţa nemijlocită a substratului asupra creşterii organismelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. substance, lat. substantia)
1. corp cu compoziție și structură chimică omogenă.
2. materie.
3. categorie filozofică desemnând esența comună și stabilă a tuturor lucrurilor, precum și ceea ce există de sine stătător.
4. substratul permanent al tuturor transformărilor.
5. (fig.) partea fundamentală, constitutivă a unui lucru; esență, esențial.