Parte de vorbire: s.
Origine: (sub- + unitate)
1. subdiviziune a unei unităţi militare, administrative, economice, comerciale etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (pol., rus. batalion, it. bataglione)
1. subunitate militară din mai multe companii.
2. (fig.; fam.) mulţime (de fiinţe).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. batterie, it. batteria)
1. subunitate de artilerie, dintr-un număr variabil de plutoane, tunuri, rachete etc.
2. terasament care protejează tunurile în poziţie de tragere.
3. ansamblul tunurilor de acelaşi calibru de pe o navă.
4. ansamblu de aparate, dispozitive, piese, legate între ele, care îndeplinesc aceeaşi operaţie.
5. ~ electrică = ansamblu de mai multe pile sau acumulatoare electrice; ~ solară = grup de celule fotoelectrice care transformă energia solară în energie electrică.
6. vas cu gheaţă pentru a răci vinul şi sifonul din sticle; frapieră.
7. grupul instrumentelor de percuţie într-o orchestră.
8. ~ de teste = ansamblu de teste care vizează un anume aspect al structurii psihologice a cuiva.
9. ansamblu de cuşti metalice suprapuse, pentru întreţinerea păsărilor, purceilor sau iepurilor de casă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. brigade, rus. brigada)
1. formaţiune (stabilă) de lucru format din muncitori, organizată pentru anumite sarcini de producţie.
2. formaţiune de poliţie într-un anumit scop, cu un anumit profil.
3. ~ artistică = echipă de artişti amatori care prezintă programe scurte, inspirate din viaţa colectivului din care fac parte.
4. echipă de specialişti care controlează şi îndrumă activitatea unei instituţii, întreprinderi etc.
5. mare unitate militară din două sau trei regimente din aceeaşi armă, mai mică decât divizia.
6. mare unitate navală din şase-nouă nave mijlocii (distrugătoare, submarine) sau două-trei nave mici (vedete) o ~ăzi internaţionale = mari unităţi militare constituite în Spania din voluntari de diferite naţionalităţi în războiul din 1936-1939.
7. subunitate silvică din mai multe cantoane (3) şi supravegheată de un brigadier (2).
Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. companniia, fr. compagnie, it. compagnia)
1. subunitate militară care intră în compunerea batalionului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. decuria)
1. subunitate a centuriei din armata romană, formată din zece soldaţi.
2. colegiu de zece funcţionari în Roma şi în municipiile romane.
Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. divizion, fr. division)
1. subunitate de artilerie sau de cavalerie din mai multe baterii sau escadroare.
2. unitate de nave militare cu aceeaşi destinaţie.