Dictionar

accidentat, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (accidenta)

1. adj., s.m.f. (cel) care a suferit un accident.
2. adj. (despre un teren) cu multe neregularități.
 
 

antipatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antipathique)

1. care inspiră antipatie; nesuferit, respingător.
 
 

avarie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. avarie, it. avaria)

1. deteriorare suferită de o navă, de un avion, de o construcție etc.
 

bancrut

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (germ. Bankrott, cf. it. bancarottiere)

1. persoană care a suferit o bancrută (situație de insolvență și în special de incapacitate de plată); bancrutar.