Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. sufficiens, it. sufficiente)
1. (şi adv.) destul, de ajuns.
2. (despre oameni) încrezut, prea mulţumit de sine; înfumurat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. sufficienza)
1. faptul de a fi suficient; îndestulare.
2. vanitate; îngâmfare ridicolă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acétazolamide)
1. medicament cu efecte diuretice, folosit în insuficienţa cardiacă, în ciroză etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acromicrie)
1. stare anormală prin insuficienţa secreţiei hormonului de creştere al hipofizei, prin dezvoltarea insuficientă a extremităţilor şi a craniului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agénésie)
1. absenţă, nedezvoltare a glandelor genitale.
2. incapacitate de reproducere biologică, sterilitate.
3. dezvoltare embrionară insuficientă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agénosomie)
1. dezvoltare insuficientă a organelor sexuale.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (an- + epifiză)
1. (med.) insuficiență sau absență a secreției glandei pineale (epifiză); apinealism.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. anhydrémie)
1. (med.) diminuare sau insuficiență a cantităţii de apă din sânge.