Rezultate secundare (Suge,):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. suggérer, lat. suggerere)
1. a face să se ivească în mintea cuiva o idee, un gând.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. sugera)
1. acțiunea de a sugera și rezultatul ei.
2. insuflare de gânduri, idei, sentimente, fără a le exprima direct (ci printr-o aluzie, asociație de idei etc.); sugestie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. suggestible)
1. care poate fi influenţat prin sugestie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. suggestibilité)
1. capacitatea de a fi sugestibil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. suggestion, lat. suggestio)
1. influenţă exercitată asupra psihicului sau comportamentului cuiva.
2. propunere, idee sugerată cuiva.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. suggestionner)
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. absorber, lat. absorbere)
1. tr. a se îmbiba, a suge, a încorpora ceva.
2. a prelua cunoştinţe, idei, elemente specifice etc., asimilându-le în propria structură.
3. (despre corpuri poroase) a atrage în sine; a lăsa să pătrundă în sine; a îmbiba.
5. refl. (fig.) a se cufunda în gânduri.
6. (fig.) a interesa foarte mult pe cineva; a preocupa.
7. fig. a preocupa în întregime; a captiva.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arborisation)
1. desen natural sugerând ramuri de arbori în unele minerale sau pe geamuri când îngheaţă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. attroupement)
1. (jur.; în trecut) evadare săvârşită de mai multe persoane acţionând sub influenţa unei sugestii colective.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autosuggestion)
1. sugestie asupra propriei conştiinţe sau conduite.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (it. autosuggestionare)
1. refl. a-şi produce o autosugestie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. calligramme)
1. mod special de dispunere a versurilor, cu combinaţii de cuvinte, de litere, urmărind reprezentarea grafică a simbolurilor sau sugestiilor într-o poezie.