Dictionar

abocluzie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (ab- + ocluzie; cf. lat. ab „îndepărtat de...”, occlusio, -onis „închidere”)

1. (med.) dentiție în care dinții arcadei superioare (maxilarul superior) și ai arcadei inferioare (mandibula) nu se află în contact.
2. lipsă de contact între dinții arcadei inferioare și cei ai arcadei superioare.
 
 

acefalogastrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. acephalogastria)

1. absența congenitală a capului și a părții superioare a abdomenului.
 

aerolog, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. aéroloque)

1. specialist în aerologie, disciplină care studiază păturile superioare ale atmosferei.