Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. souple)
1. (despre fiinţe) cu mişcări graţioase; mlădios; (despre lucruri) flexibil, elastic.
2. (fig.) lipsit de fermitate; servil; uşor adaptabil, docil.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. alerte)
1. care este vigilent, atentiv.
2. care este prompt, agil și suplu; vioi, iute, sprinten.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antilope)
1. mamifer rumegător din ţările calde, cu picioarele lungi şi subţiri şi corpul suplu.
2. pielea tăbăcită a antilopei (1); imitaţie a acestei piei.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. élastique, lat. elasticus)
1. adj. (despre corpuri) care are proprietatea de a-și reveni la forma inițială după ce a fost momentan deformat; care se întinde.
2. (despre ființe) mlădios, suplu.
3. (fig.; despre oameni) care se adaptează ușor la orice situație, care prezintă elasticitate.
4. s. n. produs textil conținând fire de cauciuc, din care se fac bretele, jartiere etc.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. félin)
1. care aparţine familiei felidelor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. flexible, lat. flexibilis)
1. adj. care se poate îndoi ușor; mlădios, elastic, suplu.
2. (fig.) care cedează ușor; maleabil, docil.
3. (despre părți de vorbire) care are flexiune; flexionar.
4. (despre un apartament) cu structură variabilă.
5. s. n. grup de lamele flexibile de cupru, în legăturile electrice.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. malléable)
1. (despre metale) care poate fi prelucrat în foi subţiri prin ciocănire sau laminare; (despre alte materiale) care poate fi uşor modelat.
3. (despre oameni) adaptabil; docil.