Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. destin)
1. forţă supranaturală care ar hotărî dinainte tot ceea ce se petrece în viaţa omului;2. soartă, viitor; fatalitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fatalité, lat. fatalitas)
1. (în concepţii religioase) forţă supranaturală, voinţă divină care hotărăşte dinainte mersul lucrurilor şi viaţa oamenilor; soartă, destin, fatum.
2. ceea ce este de neînlăturat, inevitabil.
3. concurs nefericit de împrejurări.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fée)
1. fiinţă feminină supranaturală; zână.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fétiche)
1. obiect căruia i se atribuie o forţă supranaturală; idol la popoarele aflate pe o treaptă de cultură incipientă.
2. (fig.) idee, principiu care constituie obiectul unei adoraţii oarbe, nemotivate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. genius, fr. génie)
1. talent, dispoziție naturală, capacitate creatoare excepțională, a dezvoltării maxime a facultăților umane; persoană astfel înzestrată.
3. spirit, demon, ființă supranaturală care, în credințele celor vechi, veghea asupra soartei unui om.
4. specialitate militară, armă care se ocupă cu executarea lucrărilor de fortificații, drumuri, poduri etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mana)
1. (la melanezieni şi polinezieni) forţă supranaturală impersonală, care ar sălăşlui în lucruri, în plante, în animale şi în oameni, exercitând o acţiune cauzală.