supărare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. supăra)

1. neplăcere, necaz, suferință; neajuns, nevoie, lipsă.
2. povară, piedică.
3. deranj, stricăciune, pagubă.
4. întristare, mâhnire, amărăciune.
5. mânie, iritare, furie.
6. fără (sau să nu fie cu) ~ = se spune când vrem ca cineva să nu se supere pentru faptul că ne adresăm sau îl întrebăm ceva.

acerofobie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (engl. acerophobia)

1. I. teamă patologică de a părea dur, ironic, de a supăra.
2. II. frica irațională de acru sau de lucruri acre.

ambeta

Parte de vorbire:  vb. tr., refl. (învechit)  
Etimologie: (fr. embêter)

1. a cauza dezagrement; a enerva, a importuna pe cineva; a supăra, a deranja.
2. a resimți plictiseală, a fi plictisit; a (se) plictisi.

bizar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bizarre)

1. (și adv.) ciudat, straniu, extravagant; supărător.

dezagreabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. désagréable)

1. care nu este agreabil, care provoacă neplăcere; neplăcut, supărător.
2. care nu este considerat demn de a fi agreat; antipatic, nesuferit.
3. care nu oferă nicio plăcere simțurilor sau gustului.
4. (despre oameni și manifestările lor) care nu are un fizic atrăgător.
5. (despre oameni și manifestările lor) care șochează; strident.
6. (despre oameni) care este lipsit de amabilitate.

dezagrement

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. désagrément)

1. senzație neplăcută cauzată de un eveniment nefericit; neplăcere, neajuns, supărare.
2. (var.) (rar) dezagrament, (înv.) dezagremânt.

dezarma

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. désarmer)

1. tr. a lua armele cuiva, a-l sili să predea armele.
2. (fig.) a pune pe cineva în imposibilitatea de a riposta; a lua cuiva orice motiv de supărare.
3. a scoate armamentul dintr-un fort, dintr-o fortificație, de pe o navă de război.
4. a debarca echipajul unei nave, proviziile, combustibilul etc.
5. intr. (despre state) a renunța la pregătiri militare, a desființa sau a reduce înarmările.