Dictionar

Rezultate secundare (Surprinzător,):

Surprinzător, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (surprinde + -/ă/tor)

1. (şi adv.) care provoacă uimire, care impresionează puternic; extraordinar.


Abracadabrant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abracadabrant)

1. cu totul neobișnuit; surprinzător, uluitor, extraordinar; ciudat, bizar.


Fenomenal, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. phénomenal)

1. surprinzător, ieşit din comun, uluitor.

2. care ţine de fenomen, de natura fenomenelor.


Sesizant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. saisissant)

1. surprinzător, mişcător; impresionant, frapant.


Stranietate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (straniu + -itate)

1. caracter straniu, caracter a ceea ce este ciudat, bizar, surprinzător, neobișnuit; (prin metonimie) ce prezintă un astfel de caracter.


Uimitor, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (uimi + -tor)

1. care uimește (prin calitățile sau valoarea ce are); care produce mirare; surprinzător, uluitor.

2. care impresionează prin ceva fără asemănare; minunat.


Aiurisant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (cf. fr. ahurissant)

1. care aiurește; care surprinde prin latura sa extraordinară, neașteptată; stupefiant, surprinzător.

2. (antonime) normal, banal.