Rezultate secundare (Surprinzător,):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (surprinde + -/ă/tor)
1. (şi adv.) care provoacă uimire, care impresionează puternic; extraordinar.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abracadabrant)
1. cu totul neobișnuit; surprinzător, uluitor, extraordinar; ciudat, bizar.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. phénomenal)
1. surprinzător, ieşit din comun, uluitor.
2. care ţine de fenomen, de natura fenomenelor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. saisissant)
1. surprinzător, mişcător; impresionant, frapant.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (straniu + -itate)
1. caracter straniu, caracter a ceea ce este ciudat, bizar, surprinzător, neobișnuit; (prin metonimie) ce prezintă un astfel de caracter.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (uimi + -tor)
1. care uimește (prin calitățile sau valoarea ce are); care produce mirare; surprinzător, uluitor.
2. care impresionează prin ceva fără asemănare; minunat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (cf. fr. ahurissant)
1. care aiurește; care surprinde prin latura sa extraordinară, neașteptată; stupefiant, surprinzător.