Dictionar

Surveni

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. survenir)

1. a se întâmpla pe neaşteptate.

2. a avea loc, a se petrece între timp.


Catastrofism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. catastrophisme)

1. teorie care atribuie cataclismelor toate schimbările geologice şi biologice survenite pe suprafaţa terestră.

2. termen pentru denumirea literaturii de science-fiction, invadată de extratereştri.


Colaps 2

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. collapse)

1. prăbuşire a unei construcţii; (p. ext.) prăbuşire (economică etc.); ruină, faliment.

2. (tehn.) deformare, spargere a pereţilor.

3. dezlipire internă care poate surveni în timpul uscării lemnului.

4. ~ gravitaţional = prăbuşire gravitaţională.


Compromisoriu, -ie

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. compromissoire)

1. în legătură cu un compromis.

2. care prevede recurgerea la arbitraj în cazul unui litigiu între părți.

3. clauză ~ie = clauză a unui contract prin care se stipulează dificultățile care ar putea surveni din executarea lui urmează fie rezolvate de arbitri.

4. judecată ~ie = judecată pronunțată de arbitri.


Gerontopsihiatrie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. gérontopsychiatrie)

1. studiu al tulburărilor mintale survenite la bătrânețe; geropsihiatrie.


Interveni

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. intervenir, lat. intervenire)

1. a lua parte la ceva, a intra în acţiune; a intra în vorbă.

2. a face o mediaţie, un dermes în favoarea cuiva; (peior.) a stărui pe lângă o persoană influentă spre a obţine ceva în favoarea cuiva.

3. a se întâmpla, a surveni, a se ivi.


Metaplasmă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. métaplasme)

1. schimbare fonologică sau morfologică a unui element lingvistic; (spec.) schimbare survenită în forma unui cuvânt prin adăugarea, sau înlăturarea unui sunet; formă a cuvântului rezultată din această schimbare.

2. (biol.) substanțe alimentare elaborate de protoplasmă.