Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. suspension, lat. suspensio)
1. întrerupere (intenționată) a șirului gândirii, a comunicării.
2. în ~ = suspendat temporar, amânat.
3. sistem format din particule solide foarte fine care se găsesc în echilibru într-un lichid.
4. mod de susținere a echipamentului mobil al unui instrument; piesele care susțin acest echipament.
5. legătură elastică dintr-un sistem tehnic și reazemul lui, care amortizează zguduirile mai mari.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
2. FR suspension
3. EN suspension
4. DE Suspension
6. HU szuszpenzió (kémia), durva diszperz rendszer: folyékony anyagban szilárd anyag részecskéi lebegnek, amelyek aztán leülepednek; felfüggesztés,
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. airosome)
1. corpuscul în suspensie, de natura materiilor de rezervă, prezent la bacterii şi cianoficee.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (argilo- + -trof)
1. (despre terenuri) care conţine argilă în suspensie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. baroforeuse)
1. difuzie a particulelor dintr-o suspensie sub influenţa gravitaţiei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. brownien)
1. mişcare ~ă = mişcare continuă a particulelor microscopice, în suspensie într-un lichid, datorită agitaţiei moleculare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cantilever)
1. adj., s. n. (sistem de suspensie) care nu are o susţinere directă.
2. s. n. tip de pod metalic ale cărui grinzi principale nu au o susţinere directă, suspendând o grindă cu o deschidere redusă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cardan)
1. sistem de suspensie sau de articulaţie care permite uneia dintre părţile lui să-şi păstreze o anumită poziţie sau direcţie, indiferent de mişcările suportului ei.