Rezultate secundare (Sârmă.):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. guïsarme)
1. armă veche în formă de cuţit lung cu lama asimetrică, având fixate pe muchie una sau două croşete.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (bg., sb. siromah)
1. lipsit de bunurile materiale necesare vieții; sărac.
2. (exprimă o stare afectivă, de obicei compătimire, față de cineva sau de ceva) biet, sărac, nenorocit.
4. (var.) (reg.) săriman, sârman, siriman.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. charmant)
1. care are farmec, care place extrem de mult, care exercită o atracție puternică asupra simțurilor, afectivității sau spiritului; fermecător, încântător.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. sarmato, lat. sarmata)
1. (locuitor) care aparţinea unei populaţii indo-europene nomade, în antichitate între Marea Neagră şi Marea Baltică.
2. (s. f.) limbă iraniană vorbită de sarmaţi.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. sarmatien)
1. (din) ultimul etaj al miocenului din sud-estul Europei.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acerbe, lat. acerbus)
1. care caută să rănească (vorbind despre un ton, un cuvânt, o remarcă); care critică cu răutate; îndârjit, înverșunat, necruțător.
2. (antonime) agreabil, șarmant.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agrafe, germ. Agraffe)
1. piesă mică de tablă, de sârmă pentru fixare; obiect cu care se prinde o haină, părul, o incizie etc.
2. piesă de solidarizare a armăturilor la betonul armat.
3. (arhit.) ornament în formă de consolă în capătul unui arc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. balancier)
1. dispozitiv, piesă a unui mecanism, a cărei oscilaţie reglează mişcarea unei maşini, a unui instrument; balansor.
2. prăjină folosită de dansatorii pe sârmă pentru a-şi menţine echilibrul.
3. (pl.) organe de echilibru pentru zbor, la insectele diptere, pe metatorace; haltere (2).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bandage)
1. faşă cu care se leagă o rană, o parte bolnavă a corpului; (p. ext.) pansament.
2. aparat special pentru a susţine o hernie.
3. faşă cu care boxerii îşi înfăşoară pumnii pe sub mănuşi.
4. cerc metalic sau de cauciuc care se montează pe janta unei roţi de vehicul.
5. sistem de inele din sârmă cu care se consolidează înfăşurările rotoarelor maşinilor electrice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. box-palette)
1. cutie metalică cu pereţi din plase de sârmă, în care se transportă piesele mărunte într-o uzină, se ambalează sticlele (de vin) etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bride)
1. gaică de stofă, de aţă etc. prin care se trece cordonul.
2. piesă metalică care leagă arcurile de osii.
3. legătură din (sârmă de) oţel pentru solidarizarea unor piese asamblate.
4. coroană metalică la îmbinarea tuburilor.
5. mănunchi de fibre conjunctive, format în organism ca urmare a unui proces inflamator; aderenţă.