Rezultate secundare (Să-i):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (germ. Aeronavigation)
1. ansamblul de tehnici care permit unui pilot de aeronavă să-i controleze deplasarea; navigație aeriană.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. astrologue, lat. astrologus)
1. cel care cunoaște regulile astrologiei, care știe să întocmească o hartă a cerului și să-i dea o interpretare.
2. (locuțiune proverbială) nu este un mare ~ = se spune despre un om care nu este foarte priceput în nicio profesie.
Parte de vorbire: adj. (adesea subst.)
Origine: (fr. avare, lat. avarus)
1. (persoană) care nu dă cu ușurință un lucru, care este foarte econom; zgârcit, calic.
2. care arată avariție; care are sau strânge bani și refuză să-i cheltuiască, chit că se lipsește de cele necesare.
3. (anton.) cheltuitor, darnic.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. carotter)
1. (fam.) a înşela; a estorca.
2. a juca la biliard astfel încât adversarului să-i rămână o lovitură dificilă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. circonvallation)
1. întăritură împrejurul unei cetăți, a unei tabere etc.
2. (istorie) linie continuă de apărare stabilită de asediatori și care este destinată să-i protejeze împotriva unei armate care vine în ajutorul celor asediați și/sau să îi împiedice pe aceștia din urmă să primească provizii din exterior.
3. șosea de ocolire a unui oraș sau a altui centru aglomerat.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. cité)
1. oraș (vechi), mai ales când vrem să-i evidențiem importanța.
2. parte dintr-un oraș având o fizionomie proprie, o anumită unitate; cartier.