Dictionar

abrutiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. abrutir)

1. tr., refl. a face să-și piardă, a-și pierde însușirile umane; a (se) îndobitoci; a (se) dezumaniza.
 

astronavigație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (engl. astronavigation)

1. tehnică de navigație care îi permite unui navigator să-și determine cu precizie poziția fizică actuală în spațiu sau pe suprafața pământului cu ajutorul corpurilor cerești vizibile (stele, planete, soare și lună); navigație spațială.
 

autoritar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. autoritaire)

1. care uzează de autoritatea sa, care urmărește să-și impună voința.
 

autoritarism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. autoritarisme)

1. caracter, comportament al unei persoane autoritare, care iubește să-și impună voința altora; atitudine autoritară.
2. sistem politic care preconizează autoritatea absolută; sistem politic autoritar.
3. (politică) tendință a unui guvern autoritar, a unui regim deosebit de puternic.
 

auxotrof, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (auxo- + -trof)

1. (despre organisme) care trebuie să-și asigure factorii de creștere din mediul exterior; auxotrofic.
 

balansa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. balancer)

1. tr., refl. a (se) mișca în așa fel încât să oscileze fără să-și piardă echilibrul; a oscila, a (se) legăna.
2. tr. a ~ un cont = a egala debitul cu creditul unui cont.
3. a crea un echilibru între doi factori.