Dictionar

tresăritură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (tresări + -tură)

1. mișcare bruscă, involuntară și spontană, provocată de o emoție puternică și neașteptată; tresărire.
2. (fig.) mișcare ușoară și bruscă; tresărire.
3. (var.) trăsăritură.
 

ateriza

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. atterrir)

1. (despre aeronave) a reveni pe pământ, după zbor.
2. (despre nave) a lua contact vizual cu uscatul, venind dinspre larg.
3. (sport) a lua contact cu solul după o săritură.
 

axel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. axel)

1. figură de patinaj artistic care comportă o săritură de răsucire a corpului patinatorului în jurul lui însuși.
 

balotadă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Ballotade)

1. mișcare de dresaj înalt în care calul execută cu toate picioarele deodată o săritură în sus și înapoi.
 

bond

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bond)

1. săritură a avionului în cazul unei aterizări incorecte.
 

capriolă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. capriola)

1. săritură în sus și înainte a unui cal dresat, cu membrele anterioare îndoite de la genunchi, iar cele posterioare complet întinse înapoi.
 

crupadă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. croupade)

1. săritură a calului cu picioarele dinainte sub burtă.