Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. actif, lat. activus, II, 2/ rus. aktiv)
1. adj. care participă efectiv la o acţiune; harnic, dinamic.
2. (biol.) aflat în stare de completă funcţionare.
3. membru ~ = membru al unei organizaţii, instituţii, având obligaţii şi bucurându-se de drepturi depline.
4. (mil.) în activitate.
5. (despre corpuri, substanţe) care intră uşor în reacţie.
6. (despre diateza verbală) care arată că subiectul săvârşeşte acţiunea.
7. vocabular ~ = vocabular folosit în mod curent.
8. (despre operaţii, conturi, bilanţuri) care se soldează cu un profit.
9. s. n. totalitatea mijloacelor economice ale unei întreprinderi, instituţii etc.; parte a bilanţului în care sunt înscrise aceste mijloace.
10. colectiv de membri pe lângă un organ de partid, pe care se sprijină în întreaga sa activitate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. agressif)
1. care săvârşeşte o agresiune; provocator; irascibil.
2. (despre substanţe) care atacă chimic corpurile.
Parte de vorbire: adj., s. m. f.
Origine: (fr. agresseur, lat. aggressor)
1. (cel) care săvârşeşte o agresiune.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. bandit, it. bandito)
1. persoană care face parte dintr-o bandă de răufăcători; gangster, brigand, tâlhar.
2. (fam.) persoană criminală, persoană care săvârșește acțiuni ilegale.
3. (fig.) persoană lacomă și fără scrupule; nemernic; ticălos; netrebnic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Kontraveninte, după fr. contrevennant)
1. cel care săvârşeşte o contravenţie.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (după fr. dilapidateur)
1. cel care săvârşeşte o delapidare.