OK
X
epitagmă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. epitagma)
1.
(ant.)
corp
de
infanteriști
în
falanga
grecească.
sintagmă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. syntagme)
1.
unitate
semantico-sintactică
stabilă,
din
două
sau
mai
multe
cuvinte
între
care
există
raporturi
de
subordonare.
abstinență
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. abstinence, lat. abstinentia)
1.
abținere
de
la
anumite
băuturi,
alimente
etc;
abstențiune.
2.
(sintagmă)
(economie
politică)
teoria
~ei
=
teorie
prin
care
capitalul
și
acumularea
lui
rezultă
din
abținerea
proprietarilor
de
la
consumul
personal
exagerat.
3.
~
sexuală
=
abținere
de
la
actul
sexual.
acrostih
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. acrostiche, gr. akrostikhos)
1.
poezie
în
care
inițialele
versurilor,
citite
vertical,
formează
un
cuvânt,
o
sintagmă
etc.
2.
poem
în
care
cuvântul
sau
expresia
ascunsă
apare
citind
primele
litere,
primele
silabe
sau
primele
cuvinte
ale
fiecărei
linii
pe
verticală;
putem
complica
citirea
(un
cuvânt
sau
o
literă
din
două,
ultimele
litere,
al
doilea
cuvânt
etc.)
pentru
a
transforma
acest
poem
într-o
problemă
enigmistică.
actinomicoză
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. actinomycose)
1.
(med.)
infecție
cronică
cauzată
de
actinomicete,
care
afectează
oamenii
și
animalele
(bovidele)
și
se
caracterizează
prin
leziuni
cu
aspect
tumoral.
2.
boală
a
plantelor
cauzată
de
ciuperci.
3.
(sintagmă)
~a
cartofului
=
boală
a
cartofului
provocată
de
bacteria
Actynomices
scabies;
râia
cartofului.
antagonic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. antagonique)
1.
care
se
află
în
contradicție;
antagonist.
2.
care
acționează
în
sens
invers.
3.
(legat
de
luptă)
în
conflict
(cu).
4.
care
este
în
opoziție,
care
se
află
în
relație
de
opoziție.
5.
(sintagmă)
contradicție
~
=
componentă
a
procesului
de
dezvoltare
care
constă
în
distrugerea
elementului
vechi
în
favoarea
celui
nou.
6.
(antonime)
amical,
aliat.
assai
Parte de vorbire:
adv.
Etimologie: (it. assai)
1.
(muzică)
(ca
indicație
de
execuție)
destul
de,
suficient.
2.
(muzică)
se
alătură
ca
augmentativ
la
cuvântul
care
indică
mișcarea
unei
melodii.
3.
(sintagmă)
allegro
~
=
mai
repede
decât
allegro.
4.
(sintagmă)
adagio
~
=
mai
rar
decât
adagio.
austroneziană
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (austr[aliană] + [mela]neziană, cf. fr. austronésienne)
1.
(sintagmă)
limbă
~
=
fiecare
din
componentele
uneia
din
cele
trei
familii
de
limbi
vorbite
în
oceania,
alături
de
cea
australiană
și
papua.
2.
(lingvistică)
se
referă
la
o
familie
de
limbi
vorbite
în
Madagascar,
Asia
de
Sud-Est,
Oceanul
Pacific
și
Taiwan.