teatru

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. théâtre, lat. theatrum, gr. theatron, germ. Theater)

1. arta de a reprezenta în fața unui public un spectacol dramatic, muzical, coregrafic etc.
2. instituție artistică destinată reprezentării spectacolelor.
3. totalitatea lucrărilor dramatice ale unui popor sau autor; dramaturgie.
4. profesiunea de actor sau de regizor.
5. spectacol, reprezentație scenică.
6. a face (sau a juca) ~ = a se preface.
7. loc unde se petrece, se desfășoară un eveniment, o acțiune.
8. ~ de război = vast spațiu terestru, maritim, aerian în care se duc acțiuni militare de mare importanță politico-strategică; (în trecut) ~ de operații = teritoriu unde se desfășoară acțiuni de luptă.
9. ~ experimental = calificare folosită pentru a desemna spectacolele care nu respectă canoanele întâlnite de obicei în acest domeniu, greu de clasificat, și teatrul de avangardă care încearcă experiențe noi sau care utilizează o metodă experimentală.

amfiteatru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amphithéâtre, lat. amphiteatrum, gr. amphitheatron)

1. (la greci și la romani) edificiu de formă circulară sau elipsoidală, (neacoperit), dintr-o arenă înconjurată de trepte și tribune, în timpul jocurilor publice.
2. sală de curs, conferințe cu locurile în plan înclinat sau în trepte.
3. configurație a unor terenuri dispuse în etaje circulare.

antiteatru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antithéâtre)

1. curent modern în teatru care încearcă să reducă dramaturgia la elementele ei esențiale.

miniteatru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. mini-théatre)

1. gen de spectacole mici, agreabile, fără pretenții.
2. teatru pentru astfel de spectacole.
3. teatru cu capacitate mică; club teatral.

teatru-laborator

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (din teatru + laborator)

1. teatru experimental (de tineret).

videoteatru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. vidéothéâtre)

1. spectacol de teatru înregistrat video.

accesorist

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accessoiriste)

1. cel care întreține și plasează accesoriile în teatru, cinema și televiziune.

actor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acteur, lat. actor)

1. artist care interpretează roluri în piese de teatru sau în filme.

actorie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (actor + -ie)

1. arta sau ocupația de a interpreta roluri fictive în piese de teatru, filme sau televiziune; profesiunea de actor.

amorez, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. amoureux)

1. iubit(ă).
2. (fam.) adorator, îndrăgostit.
3. prim-~ = actor care interpretează rolul tânărului îndrăgostit într-o piesă de teatru.

ansamblu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. ensemble)

1. tot unitar rezultat din unirea unor elemente izolate; totalitate.
2. colectiv artistic al unui teatru.
3. grup de muzicieni care cântă împreună; formație.
4. piesă muzicală pentru o astfel de formație.

antimască

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. antimasque)

1. (teatru) dans comic sau grotesc prezentat înaintea sau între actele spectacolelor baroce numite măști; interludiu comic.