Dictionar

tegument

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. tégument, lat. tegumentum)

1. înveliș organic al corpului mamiferelor; piele.
2. (bot.) membrană care înconjură și protejează un organ; înveliș protector al embionului și al seminței plantelor.
 

integument

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. integument, fr., lat. integumentum)

1. (biol.) înveliș al anumitor organe.
 

argirie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. argyrie)

1. leziune a pielii manifestată prin înnegrirea tegumentelor; argiroză (2).
 

biodermă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. bioderme)

1. totalitatea organismelor din biocenoza unei ape care trăiesc pe plante acvatice sau pe tegumentul animalelor; perifiton.
 

carotenodermie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. caroténodermie)

1. pigmentație gălbuie-roșiatică a tegumentelor, provocată de creșterea carotinemiei; ocrodermie, xantoză.
 

carunculă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. caroncule, lat. caruncula)

1. formație anatomică mică, proeminentă; nodul.
2. excrescență cărnoasă pe tegumentul seminței, colorată, bogată în materii oleaginoase, la diseminare prin intermediul insectelor.
 

cheiloșalazis

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chéilochalasis)

1. slăbire cu atrofie a tegumentelor buzelor.
 

cochilie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. coquille)

1. înveliș protector calcaros sau silicios, secretat de tegumentele unor animale (moluște, foraminifere, radiolari).
2. formă metalică la turnarea pieselor, a lingourilor etc.