tehnic, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. technique, lat. technicus, germ. technisch, /II/ Technik)

1. adj. referitor la tehnică; propriu unei arte, unei meserii etc.
2. termen ~ = termen care denumește o anumită noțiune dintr-un domeniu al științei, al tehnicii etc.
3. s. f. ansamblu de unelte și deprinderi de producție, dezvoltate în cursul istoriei, care permit omenirii să acționeze asupra naturii înconjurătoare cu scopul producerii bunurilor materiale.
4. ~ de luptă = totalitatea mijloacelor de luptă și auxiliare cu care sunt înzestrate forțele armate.
5. ansamblu de prescripții metodologice folosite pentru o acțiune eficientă, atât în sfera producției materiale, cât și a celei spirituale.

tehnicesc, -ească

Parte de vorbire:  adj. (înv.)  
Etimologie: (germ. technisch)

1. care aparține tehnicii; privitor la tehnică; tehnic, (înv.) tehnologicesc.

tehnicește

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (tehnic + -ește)

1. în mod tehnic; cu tehnicitate; conform procedeelor tehnice.
2. din punct de vedere tehnic; în termeni tehnici.

tehnician, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. technicien)

1. specialist în tehnică.
2. cadru cu pregătire medie în activitatea de cercetare, proiectare și execuție tehnică.
3. cel care cunoaște, stăpânește o anumită tehnică.

tehnicism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (tehnic + -ism, cf. rus. tehnițizm, fr. technicisme)

1. tendința de a favoriza tehnica în toate domeniile.
2. tendința de a folosi în mod exagerat și mecanic procedeele tehnice caracteristice unui domeniu de activitate, neglijând tezele teoretice de la baza lor.

tehnicist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (tehnic + -ist)

1. care se caracterizează prin tehnicism; de tehnicism.

academie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. académie, lat. academia, gr. akademia)

1. înaltă instituție culturală de stat, creată pentru a sluji progresul științei, literaturii, artei și tehnicii.
2. instituție de învățământ superior.

acuarelă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aquarelle, it. acquarella)

1. tehnică picturală prin culori dizolvate în apă.
2. pictura executată.
3. vopsea (solidă), folosită în acuarelă (1).

adhocrație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (ad-hoc + -craţie)

1. (în sociologia și viitorologia politică contemporană) instabilitatea cronică pe care o cunosc diferitele forme de organizare (economică și socială) ca urmare a impactului societății capitaliste dezvoltate cu revoluția științifico-tehnică.

aerocartografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aérocartographie)

1. tehnica întocmirii planurilor și hărților topografice pe bază de aerofotograme.

aeroelectronică

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. aéroélectronique)

1. aplicarea tehnicilor electronice în domeniul aviației; avionică.

aerofotografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aérophotographie)

1. tehnica fotografierii unei zone, obiecte din avion, sateliți sau nave cosmice.