Rezultate secundare (Tehnice):
Parte de vorbire: adj. (înv.)
Origine: (germ. technisch)
1. care aparține tehnicii; privitor la tehnică; tehnic, (înv.) tehnologicesc.
Parte de vorbire: adv.
Origine: (tehnic + -ește)
1. în mod tehnic; cu tehnicitate; conform procedeelor tehnice.
2. din punct de vedere tehnic; în termeni tehnici.
Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. agrofond)
1. ansamblu de procedee agrotehnice pentru fertilizarea unui teren experimental.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. agrologie)
1. agrotehnică.
2. studiul factorilor de vegetaţie şi a mijloacelor tehnice de ameliorare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. agrotechnique, /II/ rus. agrotehnika)
1. adj. referitor la agrotehnică.
2. s. f. ştiinţă care studiază modul în care omul poate interveni în corelaţia dintre factorii de vegetaţie, sol şi plantele cultivate; agrologie.
3. procedeele tehnice de cultivare a unei plante.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. armement, lat. armamentum)
1. totalitatea mijloacelor tehnice de luptă din dotarea unei unităţi militare, a unei nave, ţări etc.
2. tot ce există la bordul unei nave gata de plecare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. artificier)
1. specialist în manipularea explozivelor şi a mijloacelor pirotehnice.
2. muncitor specializat în producerea exploziilor în exploatările miniere.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. assainir, lat. sanare)
1. a înlătura surplusul de apă de pe o suprafaţă de teren prin lucrări hidrotehnice; (p. ext.) a curăţa, a face salubru.
2. (med.) a elimina un focar de infecţie.
3. (fig.) a îmbunătăţi, a redresa; a însănătoşi.
4. (ec.) a stabiliza (moneda).