Parte de vorbire: adj. (înv.)
Origine: (germ. technologisch, ngr. τεχνολογικός)
1. care aparține tehnicii; privitor la tehnică; tehnic, (înv.) tehnicesc.
2. (var.) (înv.) tehnologhicesc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Biotechnologie)
1. studiu al corelaţiilor dintre parametrii civilizaţiei tehnologice şi adaptabilitatea fiinţei umane.
2. utilizarea în tehnică a microorganismelor, a culturilor de celule vegetale şi animale pentru producerea de substanţe utile în agricultură şi în industria alimentară, farmaceutică etc.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. central, lat. centralis)
1. adj. care se află în centru; provenit de la centru.
2. (fig.) care ocupă o poziţie principală.
4. s. f. organizaţie, instituţie de coordonare a unei activităţi dintr-un anumit domeniu.
5. ansamblu de instalaţii tehnice unde se produce centralizat energie, se efectuează o anumită operaţie tehnologică etc.
6. staţiune prin care se pun în legătură posturile de reţele de telecomunicaţii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. coefficient)
1. număr scris la începutul unui anumit termen (dintr-o expresie algebrică) pe care îl multiplică.
2. mărime constantă în anumite condiţii date, care indică o anumită proprietate a unei substanţe, a unui sistem, proces tehnologic etc.
3. valoare relativă atribuită la un examen.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. contracter, lat. contrahere)
2. a lua asupra sa o obligaţie.
3. a ~ o datorie = a se împrumuta.
5. tr., refl. (despre muşchi) a (se) strânge, a (se) zgârci.
6. refl. (despre corpuri) a-şi micşora dimensiunile în urma unui proces fizic sau tehnologic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (contratip)
1. proces tehnologic de prelucrare a peliculei pentru obţinerea de contratipuri.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contrôle)
1. verificare a unei activităţi pentru a urmări mersul ei şi pentru a lua măsuri de îmbunătăţire.
2. cifră de ~ = exponent care indică limitele cantitative ale producţiei; lucrare de ~ = lucrare scrisă prin care se verifică periodic cunoştinţele elevilor şi studenţilor.
3. urmărire a funcţionării unui sistem tehnic, proces tehnologic etc.
4. supraveghere continuă (morală sau materială).
5. stăpânire.
6. dirijare a propriilor mişcări şi manifestări.
7. instituţie însărcinată cu supravegherea unor activităţi.
8. (pl.) registru de evidenţă a personalului (şi a animalelor) unei unităţi militare.