Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. téléviseur)
1. aparat pentru recepţionarea imaginilor transmise prin televiziune.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mini-téléviseur)
1. televizor de dimensiuni miniaturale; minivizor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. diaphotie)
1. apariţie a unei imagini parazite pe ecranul televizorului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. écran)
1. suprafaţă mată (albă) pe care se proiectează imaginile cu un aparat de proiecţie; (p. ext.) cinematograf.
2. micul ~ = televizor. (p. ext.) televiziune.
3. perete, înveliş de protecţie contra factorilor fizici externi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. image, lat. imago, -inis, it. immagine)
1. reflectare în conștiință a realității înconjurătoare pe baza impresiilor dobândite prin simțuri.
2. reprezentare vizuală sau auditivă.
3. reproducere a unui obiect cu ajutorul unui sistem optic.
4. reflectare artistică a unui obiect, peisaj etc.
5. (fiz.) locul în care se întâlnesc razele de lumină izvorâte dintr-un punct sau prelungirile acestor raze după ce au fost reflectate pe oglinzi ori refractate în lentile, prisme etc.
6. ~ de televiziune = imagine optică a scenei transmisă prin televiziune, așa cum apare ea pe ecranul televizorului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mini-téléviseur)
1. televizor de dimensiuni miniaturale; minivizor.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (mini- + /tele/vizor)
1. televizor de dimensiuni reduse; televizor portabil; minitelevizor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. moire)
1. ţesătură de mătase sau de bumbac mercerizat, cu reflexe lucioase, ondulate, care se schimbă după poziţia din care e privită.
2. perturbaţie vizibilă pe ecranul unui televizor constând dintr-o reţea de linii cu deplasare aleatorie.