Dictionar

Rezultate principale (Tempo):

Tempo

Parte de vorbire: s.
Origine: (it., fr. tempo)

1. s. n. grad de rapiditate cu care trebuie executată o lucrare muzicală; mişcare, ritm, cadenţă.

2. adv. (muz.) a ~ = revenind la mişcarea de la început.


Rezultate secundare (Tempo):

A tempo

Parte de vorbire: loc. adv.
Origine: (it. a tempo)

1. (muz.) (revenind) la acelaşi tempo (de mai înainte).


Tempofon

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. tempophone)

1. aparat care permite modificarea duratei unei înregistrări, cu sau fără schimbarea frecvenţei.


Temporal

Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. temporal)

1. I. (anat.) care aparține regiunii tâmplelor, privitor la această regiune.

2. (anat.) arteră = arteră care furnizează sânge tâmplei.

3. (anat.) lob ~ = lob situat în partea inferioară a emisferei cerebrale.

4. (anat.) mușchi ~ = mușchi masticator, plat și radiat, pe partea laterală a capului.

5. (med.) sindrom ~ = mulțimea de simptome cauzate de afectarea lobului temporal al creierului.

6. II. (anat.) os pereche situat în regiunea tâmplelor, de o parte și de alta a cutiei craniene, sub parietal și în fața occipitalului; os al tâmplei.


Temporal, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. temporel)

1. care indică timpul, referitor la timp; care are loc în timp.

2. (lingv.) care se referă la timpul natural sau la timpurile verbale.

3. propoziţie = propoziţie circumstanţială care arată timpul de desfăşurare a acţiunii din regentă; propoziţie circumstanțială de timp.


Temporalitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. temporalité)

1. caracterul a ceea ce există în timp.


Temporar, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. temporaire, lat. temporarius)

1. de scurtă durată, vremelnic, trecător, provizoriu.


Acalmie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. accalmie)

1. stare de calm momentan a vântului sau a valurilor mării.

2. (prin anal.) întrerupere temporară a unei activități zgomotoase.

3. (fig.) linişte după o perioadă de frământări.


Accelerando

Parte de vorbire: adv.
Origine: (it. accelerando)

1. (muzică) (ca indicație de execuție) din ce în ce mai repede, grăbind.

2. indicație de tempo care cere interpretului accelerarea, creșterea mișcării; incalzando.


Acronic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. achronique)

1. care se situează în afara timpului, în afara reperelor cronologice acceptate; atemporal.

2. (înv.) (astron.) care se află, la răsărit sau la apus, pe partea cerului opusă soarelui.


Actual, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. actuel, lat. actualis)

1. adj. care se petrece în prezent; contemporan; la ordinea zilei.

2. s. n. holocen.


Adagio

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. adagio)

1. adv. (muz.) lent.

2. s. n. parte dintr-o lucrare muzicală scrisă în acest tempo.

3. dans clasic lent pentru doi solişti, într-un balet.


Adhocraţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (ad-hoc + -craţie)

1. (în sociologia şi viitorologia politică contemporană) instabilitatea cronică pe care o cunosc diferitele forme de organizare (economică şi socială) ca urmare a impactului societăţii capitaliste dezvoltate cu revoluţia ştiinţifico-tehnică.