Dictionar

Rezultate principale (Tenace.):

Tenace

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. tenace, lat. tenax)

1. dârz, stăruitor, perseverent.

2. (despre materiale solide) care prezintă tenacitate (2); dur, rezistent, tare.


Rezultate secundare (Tenace.):

Coriaceu, -ee

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. coriacé, lat. coriaceus)

1. care are constituţia pielii.

2. (bot.; despre un organ) rezistent şi elastic.

3. (fig.) tenace, dur; zgârcit.


Intrepid, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. intrépide, lat. intrepidus)

1. care nu tremură, care rămâne ferm în fața pericolului; cutezător, curajos, brav.

2. (prin ext.) care stăruie în ceva, care nu se lasă abătut de neplăceri, de obstacole; tenace.

3. (var.) (înv.) întrepid.

4. (antonime) fricos, laș, timorat.


Perseverent, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. persévérant)

1. care perseverează; stăruitor; tenace.


Tenacitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. tenacité, lat. tenacitas)

1. calitatea de a fi tenace; stăruinţă, perseverenţă.

2. calitatea unui material solid de a fi rezistent la rupere.


Cerbicos, -oasă

Parte de vorbire: adj. (învechit)
Origine: (cerbice + -os)

1. cu cerbicea (ceafa) tare.

2. (fig.) încăpățânat, căpățânos, tenace.