Parte de vorbire: s.
Origine: (it. tenda)
1. (mar.) prelată de pânză care se întinde deasupra punţii pentru a o apăra de ploaie sau de soare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. tendalet, it. tendaletto)
Parte de vorbire: s.
Origine: (tendă + -ar)
1. (mar.) bară metalică sau de lemn care sprijină partea de mijloc a tendei.
2. grindă pentru susţinerea capotelor bărcilor de salvare de pe o navă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (tendenţios + -ism)
1. proprietate a unei opere de artă de a reflecta tendinţele mediului natural şi social care o determină.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (tendenţios + -ist)
1. care manifestă o anumită ten-dinţă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. tendancieux)
1. care urmăreşte un anumit scop, susţine o ideologie.
2. lipsit de obiectivitate, părtinitor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. ablutiomanie, lat. ablutio)
1. (med.) tendinţă obsesivă de a se spăla.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abstractionnisme)
1. artă abstractă, care atinge sau caută un nivel de abstractizare.
2. (filosofie) tendința de a da abstracțiilor la fel de multă sau mai multă valoare decât realităților concrete.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. achillodynie)
1. durere datorată inflamaţiei bursei seroase, situată între tendonul lui Achile şi calcaneu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. addiction)
1. dependenţă faţă de un drog, cu tendinţa creşterii progresive a dozelor.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. administrateur, lat. administrator)
1. conducător al unui serviciu de administraţie; intendent.
2. ~ delegat = persoană împuternicită de consiliul de administraţie al unei societăţi să conducă societatea.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. agriothymie)
1. (med.) tendință patologică de a comite acte de nebunie furioasă.