Dictionar

acreție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. accrétion)

1. (astr.) fenomen fizic prin care un corp ceresc captează materia din spațiul cosmic.
2. (tehn.) proces de aglomerare a unor elemente.
3. formarea de crustă oceanică, prin extensiunea crustei terestre.
 

amper-spiră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (amper + spiră)

1. unitate de măsură a tensiunii magnetice, egală cu tensiunea magnetică în lungul unei linii închise, produsă de o spiră prin care trece un curent electric cu intensitatea de un amper.
 

antihipertensiv, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (anti- + hipertensiv)

1. (medicament) contra hipertensiunii; care se administrează pentru a reduce tensiunea arterială crescută; hipotensiv.
 

autotransformator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autotransformateur)

1. transformator de curent electric alternativ monofazat, cu o singură înfășurare și cu trei borne, două externe pentru tensiunea înaltă și una intermediară, care, împreună cu câte una din cele externe, constituie bornele pentru tensiunea joasă.
 

baroreceptor

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. barorécepteur)

1. (anat.) receptor sensibil la tensiunea arterială, prezent în țesutul elastic al vaselor de sânge; presoreceptor.
2. (var.) baroceptor.
 

detensiona

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (de1- + tensiona)

1. (tehn.) a elimina sau a reduce tensiunile interne dintr-un material.
2. a face să dispară tensiunea, încordarea; a destinde.