Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. actinie)
1. animal marin inferior, din încrengătura celenteratelor, cu gura înconjurată de tentacule frumos colorate, fixat pe stânci; anemonă-de-mare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. calmar)
1. cefalopod, asemănător cu sepia, cu înotătoare scurte, triunghiulare şi gura înconjurată de tentacule.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. coelentérés)
1. încrengătură de animale inferioare acvatice, cu corpul în formă de sac cu un orificiu înconjurat de numeroase tentacule.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. décapode/s/)
1. pl. ordin de crustacee superioare cu cinci perechi de picioare.
2. subordin de cefalopode cu zece tentacule şi un rudiment de cochilie.
3. (sg.) locomotivă cu abur având cinci osii motoare cuplate.
Parte de vorbire: s.n. pl.
Origine: (fr. gastropodes)
1. (zool.) clasă de moluște cu corpul, de cele mai multe ori asimetric, adăpostit într-o cochilie conică sau spiralată dintr-o singură bucată, cu un picior ventral folosit pentru târât, un cap bine diferențiat, prevăzut cu tentacule și ochi; melci.
2. (și la sg.) animal care face parte din această clasă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hexacoralliaires)
1. pl. subclasă de polipi coralieri având în jurul gurii şase tentacule.