Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. apologétique)
1. adj. care conţine o apologie.
2. s. f. ramură a teologiei care are ca scop apărarea creştinismului.
3. sistem preconceput, teorie etc. prin care se elogiază neîntemeiat o persoană, o idee, un sistem etc.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ascétique)
2. s. f. ramură a teologiei care studiază viaţa şi operele marilor asceţi creştini.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. christologie)
1. parte a teologiei creştine care tratează despre persoana lui Cristos şi despre raporturile sale cu Dumnezeu şi cu umanitatea.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dogmatique, lat. dogmaticus)
1. adj. referitor la dogme; cu caracter de dogmă.
2. care respectă cu stricteţe dogmele, respingând principiul verificării critice al gândirii creatoare.
3. mărginit, închistat în dogme.
4. s. f. parte a teologiei cuprinzând expunerea sistematică a dogmelor unei religii; tratat despre dogme.
5. s. m. f. dogmatist.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ecclésiologie)
1. ramură a teologiei care tratează despre biserică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hagiographie)
1. ramură a teologiei care studiază vieţile sfinţilor.
2. scriere despre lucruri sfinte.
3. biografie excesiv de înfrumuseţată.