Rezultate secundare (Teren)):
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. abrupt, lat. abruptus)
1. I. (despre un teren) foarte înclinat; accidentat, prăpăstios.
2. (despre stil) alcătuit din elemente contrastante; inegal.
3. (bot.; despre un organ) terminat brusc.
4. II. formă de relief abruptă.
5. porțiune de teren cu pantă foarte înclinată.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (accidenta)
1. adj., s.m.f. (cel) care a suferit un accident.
2. adj. (despre un teren) cu multe neregularităţi.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. baliser)
1. a marca (un teren), un şenal etc., prin balize.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. défilé)
1. (despre un teren) ascuns de vederea inamicului terestru înapoia unei acoperiri.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. eliberare)
1. tr. a pune în libertate; a dezrobi; a libera.
2. (mit.) a lăsa la vatră un contingent, un ostaș.
3. a scoate din funcție; a desărcina.
4. a emite (un act, o marfă etc.).
5. a evacua, a degaja (o cameră, un teren).
6. refl. a se libera din armată.
7. (despre atomi) a se desprinde dintr-o moleculă, rămânând în stare liberă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ferrifère)
1. (despre teren) care conţine fier.