Rezultate secundare (Terminat):
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. terminatio)
1. partea terminală a unui lucru.
2. (lingv.) sunet care se află la sfârşitul unui cuvânt.
3. (rar) desinenţă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. terminatif)
1. care constituie o terminaţie (2).
2. referitor la rezultatul unei acţiuni.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. terminateur)
1. (pentru o planetă sau o lună) linie de separație între partea luminată (unde este zi) și partea întunecată (unde este noapte).
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. abrupt, lat. abruptus)
1. I. (despre un teren) foarte înclinat; accidentat, prăpăstios.
2. (despre stil) alcătuit din elemente contrastante; inegal.
3. (bot.; despre un organ) terminat brusc.
4. II. formă de relief abruptă.
5. porțiune de teren cu pantă foarte înclinată.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (germ. Absolvent, lat. absolvens)
1. persoană care a terminat un ciclu sau o formă de învățământ.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acanthophyle)
1. (despre plante) cu frunzele terminate cu ţepi.
2. (entomol.) care caută plante spinoase.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acétose)
1. boală la rumegătoare determinată de prezenţa în exces de corpi cetonici în organism.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acuminé, lat. acuminatus)
1. (bot.; despre organe) terminat cu un vârf lung şi ascuţit.
2. (bot.) cu vârful lung ascuţit şi cu marginile concave (capsulă, frunză, petală).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adrénergique)
1. (despre substanţe) cu acţiune similară celei a adrenalinei.
2. (despre nervi) ale căror terminaţii eliberează adrenalina.