Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. thermodynamique)
1. adj. referitor la termodinamică.
2. s. f. ramură a fizicii care studiază legile generale cărora le sunt supuse fenomenele ce implică transformarea căldurii în lucru mecanic şi invers.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. thermodynamicien)
1. specialist în termodinamică, parte a fizicii care se ocupă cu studiul relațiilor dintre căldură și alte forme de energie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aérothermique)
1. referitor la aerodinamică şi termodinamică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anergie)
1. pierdere a capacităţii de reacţie a organismului faţă de antigenii unei anumite boli.
2. energie termică corespunzătoare unui sistem fizic în echilibru termodinamic cu mediul înconjurător.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. émagramme)
1. (meteorologie) diagramă termodinamică utilizată pentru a analiza structura termică a atmosferei, care are două curbe importante: temperatura și punctul de rouă în funcție de altitudine; diagramă aerologică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. enthalpie)
1. mărime termodinamică exprimată prin energia internă a unei substanţe şi produsul dintre presiune şi volum.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. entropie)
1. mărime care, în termodinamică, permite a evalua degradarea energiei unui sistem.
2. măsură care indică gradul de organizare a unui sistem.
3. (în teoria informaţiei) grad de incertitudine, măsurat în biţi, legat de mesajele pe care le emite o sursă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (relaxa)
2. liniștire a nervilor; destindere.
3. scădere din intensitate a tensiunii dramatice.
4. scădere a tensiunilor interne dintr-un corp, deformația lui rămânând constantă.
5. proces ireversibil prin care un sistem fizic tinde, în anumite condiții, spre starea de echilibru termodinamic, electric etc.