Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bombe)
1. proiectil cu încărcătură explozivă, incendiară etc., la bombardamentele de aviaţie.
2. ~ atomică (nucleară) = dispozitiv având ca exploziv energia nucleară dezvoltată prin reacţia de fuziune în lanţ a nucleelor unor elemente grele (uraniu, plutoniu); bombă A; ~ cu hidrogen = dispozitiv a cărui explozie se datoreşte energiei termonucleare dezvoltate prin reacţia de fuziune a nucleelor de hidrogen (deuteriu, tritiu); bombă H, bombă termonucleară.
3. ~ vulcanică = bucată de lavă azvârlită de un vulcan, la începutul erupţiei.
4. recipient în medicină pentru gaze sau substanţe radioactive.
5. (peior.) cârciumă sordidă, rău famată.
6. (fig.; sport) lovitură puternică de minge.
7. (fam.) ştire, fapt care produce senzaţie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. nucléaire)
1. referitor la nucleul celulei.
2. referitor la nucleul atomului.
3. referitor la energia atomică, bazat pe această energie.
4. energie ~ă = energie care se dezvoltă prin dezintegrarea atomului în urma unor reacții nucleare; combustibil ~ = material fisionabil care produce energie nucleară.
5. arme ~e = arme care folosesc energia nucleară (arma atomică și termonucleară).